Agricultura biodinamică acordă o atenție deosebită procesului de humificare al materiilor organice. Compostarea biodinamică presupune crearea unei grămezi din materii organice (gunoi de hrajd, amestecuri vegetale, paie), introducerea preparatelor în aceasta și, la final, acoperirea grămezii cu paie, fân vechi sau pământ.
Fiecare grămadă are nevoie de 2-3 mp de spațiu la 1 mp de materie primă. Este bine să fie amplasată pe o suprafață de pământ puțin bombată, fără iarbă (nu pe zone betonate, fiindcă trebuie permis accesul râmelor și microorganismelor la grămada de compost).
Intervalul dintre martie și mai, preferabil în timpul lunii descrescătoare, este favorabil formării grămezilor, dar este posibil și toamna, mai ales pentru cazul compostului din frunze uscate, care are nevoie de 2 ani să se matureze.
Materialul ar trebui să conțină de 30 de ori mai mult carbon decât azot (carbonul se găsește în materii organice maturate, precum borhoturile, sau frunzele uscate; azotul îl găsim în materii animale, precum dejecțiile sau alte țesuturi organice, ori în resturi vegetale verzi). Cu alte cuvinte, la o cantitate mai mare de bălegar proaspăt, trebuie cu atât mai multe resturi de fân vechi sau paie, pentru a echilibra deficitul de carbon.
O grămadă nu trebuie să depășească 2 m lărgime și 1,50 m înălțime.
Pentru un volum de compost de 10-15 mc, se recomandă câte 2g din fiecare preparat solid (și 2-5 ml de valeriană, care se dinamizează timp de 10-20 de minute în apă călduță). Este ideal ca preparatele să fie adăugate compostului chiar în ziua formării grămezilor.
Orientativ, o grămadă de 1,50 m înălțime pe 1,75 m lățime, conține 1,3 mc de compost pe metru liniar. Așadar, preparatele trebuie introduse din 10 în 10 metri. Se fac găuri în grămadă la un unghi de 45 de grade, de 10-12 cm diametru, suficient de adânci încât să intre în contact, la interior, cu treimea inferioară a grămezii.
Fiecare preparat (502-506) se amestecă separat într-un cocoloș cu niște compost maturat, astfel încât să se obțină un bulgăre de dimensiunea unei 
piersici. Se așază un pumn de compost maturat pe fundul fiecărei găuri, după care se introduce și bulgărul. Fiecare gaură va conține câte un singur bulgăre cu un preparat. În găurile destinate valerianei (507), se toarnă câte 20 ml (două linguri) de soluție dinamizată. Restul de soluție se pulverizează pe toată suprafața grămezii, după ce s-au astupat găurile cu pământ bun sau compost vechi.
Grămezile se acoperă cu un strat de 15-20 cm de paie, fân vechi sau resturi vegetale. O acoperitoare deasă va ajuta la obținerea unui compost de bună calitate.
Stadiul de maturare al compostului (3-6 luni, în funcție de anotimp) se judecă după faptul că n-ar trebui să mai recunoaștem materiile ce au stat la baza lui. Structura trebuie să fie coloidală, mirosul să fie de pământ sau de subarboret, fără iz de amoniac sau mucegai. Se mai poate testa și prin metoda firului de pai: dacă un astfel de fir din compost, ce și-a păstrat încă forma, e frământat între degete și se descompune imediat, devenind negru și coloidal, compostul e foarte bun.